Pinguinii (ordinul Sphenisciformes, familia Spheniscidae) sunt un grup de păsări acvatice, care nu zboară, și care trăiesc exclusiv în emisfera sudică. Sunt păsări acvo-terestre care trăiesc pe continentul înghețat numit Antarctica. Aceste păsări nezburătoare își prind hrana înotând și prinzând în gură peștii pe care apoi îi devorează. Există mai multe specii de pinguini cum ar fi: Pinguinul imperial, Pinguinul Adélie etc. Pe uscat par lenți, abia mișcându-se, dar în apă sunt foarte rapizi deoarece își folosesc aripile pentru înot.
Majoritatea speciilor de pinguini trăiesc în mările emisferei sudice, doar una singură trăiește în apropierea liniei ecuatorului. Clocesc în insulele subantartice, Antarctica, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Patagonia și Chile. În afara perioadei de reproducere pot fi întâlniți și în zonele mai calde chiar tropicale cum ar fi Brazilia, Columbia, Ecuador sau insulele Galapagos, aceștia fiind mânați de curenții reci precum: Humboldt, Cromwell sau Benguela. Marea parte a populației de pinguini se află pe Antarctica și pe insulele înconjurătoare.
Pinguinii sunt singurele păsări nezburătoare adaptate la scufundare, propulsate cu ajutorul aripilor. Pentru aceasta, în timp, aripile au devenit înotătoare puternice cu articulații rigide care împiedică mișcările independente ale oaselor care alcătuiesc aripa. Oasele pinguinilor sunt mai dense și mai dure ceea ce face ca să fie mai rezistente în cazul impacturilor cu apa și pentru a crește în greutate întreg corpul pentru a reduce flotabilitatea. Picioarele sunt situate mai în spate față de alte alte păsări, lucru ce le conferă o statură bipedă dar care le îngreunează mersul pe pământ uscat însă îndeplinesc funcția de cârmă atunci când se află în apă. În apă pinguinii pot ajunge la viteze de până la 60km/h dar viteza lor obișnuită este situată între 5-10km/h. Rezervele de oxigen se găsesc în țesutul muscular care conține mari cantități de mioglobină ceea ce le face să reziste mult timp scufundate în apă, până la 18 minute în cazul pinguinului imperial (Aptenodytes forsteri).
Pinguinii au capacitea de a reține mare parte din temperatura corporală ceea ce îi face perfect adaptați la condițiile de frig extrem din zonele în care trăiesc. Au un înveliș consistent de țesut gras sub piele, un sistem vascular specializat în aripi și picioare și un penaj alcătuit din trei straturi. Speciile care trăiesc în zonele mai temperate au aripile mai lungi și zone lipsite de penaj la nivelul feței și în general sunt mai mici și pentru a nu se supraîncâlzi își petrec marea parte a timpului în apa rece.
Ritualurile de curtare sunt foarte diverse chiar dacă nu există un dimorfism sexual marcat. Majoritatea speciilor de pinguini clocesc în colonii mari și sunt foarte teritoriale. Cuiburile lor sunt foarte simple dar sunt și specii care clocesc în galerii subterane. Pinguinii imperiali nu folosesc cuiburi ci își țin pe picioare ouăle pe toată perioada clocirii. Pinguinii clocesc două ouă, cu excepția pinguinului imperial care depune un singur ou. Ouăle sunt de culoare deschisă de la alb la verzui și au o perioadă de incubație cuprinsă între 33 și 62 de zile depinzând de specie. Puii de pinguin prezintă o creștere rapidă, după 2-3 săptămâni fiind destul de bine dezvoltați iar după prima năpârlire independizându-se de părinți.
Pinguinii din speciile Aptenodytes, Megadyptes, Eudyptula și Spheniscus se hrănesc în special cu pește. Speciile Pygoscelis și Eudyptes se hrănesc cu plancton. Pinguinii precum și celelalte păsări de mare prezintă o glandă ce le permite să elimine excesul de sare pe care îl ingerează din apa mării, ceea ce elimină nevoia de a bea apă dulce.
The post Pinguin appeared first on Lumea Iubitorilor de Animale.
